Un imperiu daramat

Exista oameni care se agata atat de mult de copilarie incat nu mai vor sa ii dea drumul. Refuza sa creasca, sa se maturizeze, refuza pur si simplu sa se avante in lume pe propriile lor picioare. Iar atunci cand ajung la granita ditre maturitate si copilarie se panicheaza si nu stiu ce sa mai faca. Dar timpul ...din pacate, nu iarta pe nimeni !! Cu voie sau fara voie tot trebuie sa isi parasesca regatul mult iubit si sa inceapa sa constuiasca unul nou, mai inalt, mai puternic si mai maiestos. Privesc tristi inapoi si vad cum regatul lor de destrama bucatica cu bucatica si incearca disperati, sa puna bucatile la loc, dar niciodata nu va mai fi ce a fost vreodata, va ramane doar o amintire a trecutului . Fortati de imprejurari trebuie sa reziste si acestei "drame" si sa paseasca in lume  sa faca ceva maret de care sa fie mandrii mai tarziu.Si daca nu pot sa tot incerce, sa lupte pana la capat pentru ca viata e tare incalcita si noi trebie sa o descalcim orice ar fi !!!